Comisarul de poliție îi spune mamei mele "Doamnă, ne cerem scuze, a fost o confuzie de nume, s-a lămurit acum, veniți mâine să vă luați pașapoartele, veniți, însă, dimineața, înainte de 9.00, că la 9.00 bolșevicii iau puterea!" Un înalt funcționar la Ministerul de intern rus, în 1917, știa că, a doua zi, bolșevicii iau puterea la ora cutare”, povestea Neagu Djuvara. Sandra Ecobescu: În 1974, când aveam un an și jumătate, un accident aviatic s-a petrecut în Munții Lotrului, la Prejba. Avionul care venea de la Oradea spre București îi avea la bord și pe părinții mei, drăguții de ei, Viorica și Alexandru Barciuc. Veneau de la rudele din Oradea, de Crăciun, să facă Revelionul la București. Lăsaseră acasă trei fete: Irina, Cristina și Sandra, eu. Sandra Ecobescu: Nici vorbă. Întâi de toate pentru că eu am refuzat să le spun părinților mei ce intenționez să fac, iar în al doilea rând tata îl cunoscuse pe Neagu Djuvara în tinerețe, aveam să aflu mai târziu, dar nu erau prieteni astfel încât să-l poată suna și să-i ceară ceva. E serios, îmbrăcat într-un costum închis la culoare, este cel mai frumos dintre toți și își ia notițe foarte implicat.

Neagu Djuvara ne încânta pe toţi. Amfiteatrul era plin cu studenţi şi din alţi ani. Veneau studenţi de la Filosofie, de la Litere, poate şi de la alte facultăţi. Era excepţional”, povestește jurnalista Elena Vijulie, care i-a fost studentă. Cum ai ajuns tu să fii adoptată de acești doi oameni minunați, cuplul Ecobescu, despre care tu vorbești acum cu naturalețe ca despre părinții tăi? Les pays roumains entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes au début du XIXe siecle ("The Romanian Lands between Orient and Occident. The Danubian Principalities at the Beginning of the 19th Century"), Publications Orientalistes de France, 1989 He also wrote about what he called the "American hegemony" and its premises, analysing the influence which the United States and its foreign policy have had on the world and, more specifically, on Europe. He characterised the efforts of the United States to establish what resembles a hegemony in Europe and other parts of the world as a "Seventy-Seven Years' War" waged throughout most of the 20th century. [21]Numai că planul nu s-a potrivit, iar prin liceu, pe la 14 ani, când eram într-o tabără la Borsec o doamnă profesoară pentru o materie inutilă care se făcea la liceul industrial la care eram eu m-a întrebat ce face sora mea. Eu credeam că vorbește despre Cristina. Iar ea a continuat și a pomenit numele Irina, despre care eu știam că este fiica prietenilor noștri, cu care cam o dată pe an ne întâlneam în niște vacanțe.

Deși copilul n-a avut parte de cine știe ce aventuri, pe timpul vacanțelor pretrecute la țară, Neagu Djuvara spune că acea perioadă i-a fost extrem de utilă adultului de mai târziu. He also published extensively regarding the relationship between his native Romania and Europe, placing the country politically and culturally "between East and West", [18] [19] [20] citing it as the "last to enter what is commonly called the European concert", [17] referring not to Romania's 2007 accession to the European Union, but to the country's change of orientation towards adopting a Western political and cultural model. He has voiced his concern regarding multiculturalism in Europe, a policy which he views as detrimental to stability within the EU. [9]Dar dacă mă întorc la întrebarea ta, aș zice că pomenind numele meu, în medii legate de diplomație, găseam oameni care îi păstraseră o amintire plăcută. Dar când am ales să lucrez în logistică, numele meu nu spunea nimic nimănui. Până la urmă, lumea diplomației este una destul de închisă și doar în ea se știu unii pe alții. Tata era jurist și criminalist. Apare pentru câteve secunde într-unul dintre cele trei filme BD în acțiune, într-o scenă foarte simpatică, în care Toma Caragiu spune: „Să intre criminaliștii!”, ceea ce se și întâmplă și intră trei criminaliști adevărați, printre care și tata. După cum spuneam şi mai sus, Neagu Djuvara a fost şi un memorialist spumos, flamboaiant, cu un stil pişicher, ludic, în siajul vechilor noştri memorialişti de secol XIX (unul dintre ei fiind Ion Ghica cu „Amintiri din pribegia după 1848” – „care evocă cealaltă emigraţie, cea care a urmat înăbuşirii revoluţiei din 1848”). În „Amintiri din pribegie”, volum apărut, până acum, în zece ediţii, autorul nostru dă dovadă de un talent de povestaş pe care nu l-am întâlnit la mulţi scriitori români, îmbinând stilul anecdotic cu portretistica, cu istoria, astfel încât ai impresia că îl asculţi pe Neagu Djuvara, nu că îi citeşti, negru pe alb, povestea vieţii. a fost decorat cu Ordinul Naţional ''Servicul Credincios'' în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie a acestui an, a primit premiul de Excelenţă la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural.

Sandra Ecobescu: Tatăl meu a fost diplomat, a avut o carieră impresionantă. Să zicem că această aură a carierei lui dimplomatice și din zona protocolului încă mai este cunoscută. Dacă mă întâlnesc cu persoane cu vârste de peste 50-60 de ani, oamenii își amintesc de el și povestesc diversele contexte în care l-au cunoscut. Nicolae Ecobescu, tatăl Sandrei Franţa i-a oferit însă laurii academici. Licenţa în istorie, la Sorbona, în 1937. Şi doctor în filosofie, la Paris, în 1972. Să rămâi la București, în plin război, cu doi copii de vârstă mică, era pe cât de complicat, pe atât de periculos. De aceea, familia Djuvara a decis să facă un pas salvator. Pentru mama, cum ne îmbrăcăm, cum arată casa, cum aranjăm mesele de sărbători trebuie să fie niște opere de artă în sine, iar energia pe care ea o dedica acestor lucruri era ceva ieșit din comun și clar, din alte vremuri. Eu nu am moștenit întru totul această energie a ei de a transforma într-un proiect simpla masă organizată atunci când vin niște prieteni în vizită. Poate că am preluat câte ceva, dar nicidecum la dimensiunile la care făcea mama aceste lucruri. He was a critic of what he perceived to be an excessively pro-Western attitude in Romanian politics, suggesting that Romanian society and culture could not be classified as Western, citing Orthodoxy as the predominant religion, the presence of many non-Latin elements in the modern Romanian language and the country's history in the past centuries as arguments. [17]Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne ("Between East and West. The Romanian Lands at the Beginning of the Modern Era"), Humanitas, 1995 Era o traumă a nemților tineri care realizau că părinții lor au fost în SS sau au colaborat cu sistemul. La fel, mulți din generația mea și-au căutat modele și idoli, chiar am idealizat personaje care au făcut studii în interbelic, care au fost în exil și am demonizat oameni care au rămas în țară și care, poate, au făcut pact cu diavolul ca să supraviețuiască sau să aibă o carieră. A urmat exilul la Paris, unde a fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, a colaborat cu Radio Europa Liberă şi mai multe fundaţii. A petrecut 23 de ani în Republica Niger, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine, de unde s-a întors, în 1984, la Paris.